sâmbătă, 16 martie 2013

În tren

   Urc în tren . Prefer să urc printre ultimii , aşa nu o să mă simt obligată să stau în compartiment cu cei din grupul cu care am venit . Nu deschid bine uşa de la compartiment că o duhoare greţoasă mă izbeşte . Fiind cursă scurtă , 50 de km , am parte de un tren de toată jena .
   Ştiţi cum vedem în filme o atmosferă plăcută de ori câte ori oamenii călătoresc ? Nu îi nici pe departe aşa . Trenul nu este încălzit şi având în vedere cancerul de afară sunt nevoită să stau cu geaca pe mine . Trenul pleacă , toată lumea e obosită şi nu se gândeşte decât la cât de bine va fi acasă . Nişte copii enervanţi încep să se joace jocuri stupide pe "holul" trenului . Încerc să-i ignor şi să-mi continui lectura .
   Adevărul e că îmi place să merg cu trenul , dar vara . Vara , în serile târzii când nu găseşti mai mult de 2-3 compartimente pline . Atunci când călătoresc cu lume bună . Azi se presupunea că o să călătoresc cu lume bună , că o să-mi vină un prieten dar s-a dovedit a mă abandona .
   Mă opresc din lectură şi privesc în jurul meu . Tot ce văd e jeg şi copii enervanţi . Chiar când cred că voi ceda psihic , un apus de soare îmi luminează ziua . Mă simt ca şi cum aş fi în India şi îmi amintesc de Life of Pi . Îmi amintesc cât de frumos a fost descrisă India .  Simt călătoria . Cred că ,călătoria e mai mult decât să te deplasezi dintr-un loc în altul , călătoria e să simţi o schimbare , o stare de bine la fiecare cm pe care îl faci .
   Îmi dau seama că nu mai simt duhoarea . Probabil nişte boschetari au dormit în compartimentul acesta noaptea trecută . Probabil m-am obişnuit deja cu mirosul . Poate s-a impregnat în hainele mele . Ce scârbos ! Ca atunci când fumezi . Toţi înafară de tine te simt .
   Am reuşit să mă rup de realitate într-un final . M-am concentrat pe lectură (J.M.Coetzee - Dezonoare ; o carte nu tocmai potrivită pentru tren )

   At the end of the day , mă simt bine . E plăcut . Azi am pierdut un prieten dar am regăsit o mică parte din mine . Nu ştiu când s-au întâmplat toate astea . Să fi fost India ? Să fi fost momentul în care am fost abandonată ? Oare chiar am fost abandonată ?
 
 
 
P.S: Ştiu că prima poză nu are nicio legătură cu trenul , dar are cu călătoria . Şi mă inspiră :)

5 comentarii:

  1. deep thoughts... hope you're feeling better this time

    RăspundețiȘtergere
  2. cred ca toti avem momente in care nu vrem sa fim cu cineva care vrea sa fie cu noi.
    cred ca un prieten adevarat ar trece peste momente de genul asta.


    P.S.: bun... tare bun film! :D

    RăspundețiȘtergere