duminică, 31 martie 2013

vineri, 22 martie 2013

Are you happy ?

 Have you ever asked yourself this question ? Are you happy ?
 I'm not talking particularly about having your loved ones next to you , though this is really important . I'm not talking about having money , a dream-job , or anything material . I'm talking about pure happiness . Those moments when you smile without a reason , when you feel powerful , or just .. pure . When you feel like you have nothing to hide .
 It's hard to define happiness . Actually , I don't think there's a certain definition . Happiness is not the same for everyone . We might have common things that make us happy , but people can't be happy in the same way . Maybe for someone happiness means just having someone by his side , while for someone else happiness means travelling around the world alone .
 Now try to erase everything from your head and also think about everything you are blessed to have . Think about every moment you spent and how you spent it . Think about who did you spent it with . Think about your life . Are you happy ? Is your life how you want it to be ?
 If it is , then congratulations . Try to keep it that way .
 The sad thing is that for most of us , life isn't how we imagined it . In One Tree Hill , Nate said ' One day you're seventeen and planning for someday and then , quietly , without you ever really noticing , someday is today , then someday is yesterday and this is your life . ' My advice is , don't let time pass by . Life is too short .
 Overall , I am happy . If I look back , I have nothing to regret . I like to call regrets 'opportunities to learn and evolve ' . There's always room for better , but I am happy . Are you happy ?

     "One day baby we'll be old . Think about the stories that we could have told ! "



sâmbătă, 16 martie 2013

În tren

   Urc în tren . Prefer să urc printre ultimii , aşa nu o să mă simt obligată să stau în compartiment cu cei din grupul cu care am venit . Nu deschid bine uşa de la compartiment că o duhoare greţoasă mă izbeşte . Fiind cursă scurtă , 50 de km , am parte de un tren de toată jena .
   Ştiţi cum vedem în filme o atmosferă plăcută de ori câte ori oamenii călătoresc ? Nu îi nici pe departe aşa . Trenul nu este încălzit şi având în vedere cancerul de afară sunt nevoită să stau cu geaca pe mine . Trenul pleacă , toată lumea e obosită şi nu se gândeşte decât la cât de bine va fi acasă . Nişte copii enervanţi încep să se joace jocuri stupide pe "holul" trenului . Încerc să-i ignor şi să-mi continui lectura .
   Adevărul e că îmi place să merg cu trenul , dar vara . Vara , în serile târzii când nu găseşti mai mult de 2-3 compartimente pline . Atunci când călătoresc cu lume bună . Azi se presupunea că o să călătoresc cu lume bună , că o să-mi vină un prieten dar s-a dovedit a mă abandona .
   Mă opresc din lectură şi privesc în jurul meu . Tot ce văd e jeg şi copii enervanţi . Chiar când cred că voi ceda psihic , un apus de soare îmi luminează ziua . Mă simt ca şi cum aş fi în India şi îmi amintesc de Life of Pi . Îmi amintesc cât de frumos a fost descrisă India .  Simt călătoria . Cred că ,călătoria e mai mult decât să te deplasezi dintr-un loc în altul , călătoria e să simţi o schimbare , o stare de bine la fiecare cm pe care îl faci .
   Îmi dau seama că nu mai simt duhoarea . Probabil nişte boschetari au dormit în compartimentul acesta noaptea trecută . Probabil m-am obişnuit deja cu mirosul . Poate s-a impregnat în hainele mele . Ce scârbos ! Ca atunci când fumezi . Toţi înafară de tine te simt .
   Am reuşit să mă rup de realitate într-un final . M-am concentrat pe lectură (J.M.Coetzee - Dezonoare ; o carte nu tocmai potrivită pentru tren )

   At the end of the day , mă simt bine . E plăcut . Azi am pierdut un prieten dar am regăsit o mică parte din mine . Nu ştiu când s-au întâmplat toate astea . Să fi fost India ? Să fi fost momentul în care am fost abandonată ? Oare chiar am fost abandonată ?
 
 
 
P.S: Ştiu că prima poză nu are nicio legătură cu trenul , dar are cu călătoria . Şi mă inspiră :)

sâmbătă, 2 martie 2013

Self-confidence again


   
 
   This might be the most personal post I’ve ever written . Truth to be told , I always wanted to help people . To change them . To make the world a better place .. But how can I do all these when I feel like shit ? I admit that I’m not self-confident , but how can I be when I’ve never chose the right person to put my trust in ? I started to believe that there aren’t people to be trusted . It’s sad that at 17 years old I can put my hand on my heart and say ‘ I’m used to be disappointed . ‘ It’s sad that I expect people to disappoint me .
   My self-confidence is so fucked-up that I always think ‘ why would you choose me when you can choose them ? ‘ I feel like crying and screaming and I have nobody to talk to because I’m just too scared that they aren’t worth my trust . These are the moments when I wish I was a cold-hearted .
   Some people say that a human being stops trusting the others when he/she once cared too much . If that’s true , then there’s the answer to my question . But then again , I cared too much more than once .
   I think that the only way I can find peace is to let everything behind .. "friends" , family , country , everything . Maybe one day ..